Personalitatea multipla (disociata) - simptome, cauze, remedii de medicina alopata, medicina traditionala chineza si practici religioase

Personalitatea multipla (disociata) - in limba engleza "dissociative identity disorder" (DID) - este un diagnostic de psihiatrie care descrie o condiţie în care o persoană afişează identitati distincte multiple sau personalităţi diferite, fiecare cu modelul său propriu de a percepe şi de interacţiona cu mediul înconjurător.

Simptomele pot include:

- moduri, atitudini şi credinţe multiple care nu sunt similare
- dureri de cap şi alte dureri inexplicabile
- fel de denaturare sau pierdere de timp subiective
- comorbiditate
- depersonalizare
- pierderea simtului realitatii
- pierderi grave de memorie
- depresie
- amintiri legate de abuzuri / traume
- fobii inexplicabile
- furie bruscă, fără un motiv justificat
- frecvente atacuri de panică / anxietate
- halucinaţii auditive privind comunucarea cu alte persoane,

Cauzele nu sunt suficient explorate si identificate, insa din punctul de vedere al medicinii conventionale (alopate) acestea includ stresul si traume din trecutul mai mult sau mai putin indepartat / abuzuri sexuale, copilarie nefericita, etc.

Tratamentul personalitatii multiple (disociate) încearca se reconecteze sau sa modifice identitatile separate într-o identitate unica, cu legatura directa cu realitatea recunoscuta de medicina conventionala. În plus sau alternativ, tratamentul se poate concentra asupra simptomelor, pentru a diminua aspectele neplacute privind condiţia pacientului şi pentru a asigura siguranţa individului. Din punct de vedere alopat, metodele de tratament pot include psihoterapie şi tratament medicamentos.

Din punctul de vedere al Medicinei Traditionala Chineze (TCM) personalitatea multipla este o “boala” a spiritului (in limba engleza este denumita “shen disorder”). De obicei aceasta este legata de sindroamele care afecteaza energia inimii desi la acestea pot contribui si dezechilibrul energetic ale altor ogane. In TCM inima este cea care gazduieste mintea/sufletul = shen. Lucrurile sunt de fapt mai complicate pentru ca in TCM fiecare organ are “spiritul” sau:
- Hun este spiritul Ficatului care reprezinta latura noastra spirituala,
- Po este spiritul Plamanului care repezinta natura noastra animalica,
- Yi – legat de intentie, planuri de viitor, ganduri si intelepciune este spiritul splinei, asa cum
- Zhi este gazduit de Rinichi si reprezinta ambitia, puterea de a duce la indeplinire cele “planificate” de Yi.

Vedem asadar ca spiritul/sufletul are mai multe grade de libertate care se pot manifesta diferit si contradictoriu in anumite conditii de dezechilibru energetic, putand avea cauze exterioare si interioare. Aceasta se poate intampla si daca o persoana este implicata in mod exclusiv in lumea exterioara si nu are preocupari care sa asigure echilibrul interior (emotional si spiritual) . Aici putem include traumele, stresul, preocuparea exagerata pentru cariera sau de a rezolva exclusiv necazuri si probleme zilnice. In acetse situatii, se spune ca “shen” (sufletul) este proiectat in afara. Este ca si cum sufletul este plecat/trimis in vacanta sau intr-o delegatie foarte lunga (“si face fabule la Vintul de Sus”, cum spunea Toma Caragiu intr-o sceneta). La reintoarcere, “shen”-ul fie nu mai recunoaste locurile, fie pur si simplu locul sau este ocupat de un alt spirit sau entitate straina (malefica sau nu).

Desi aceste lucruri pot pare o aberatie din punct de vedere medicinii conventionala (care nu recunoste inca aceste dimensiuni ale realitatii), acest tip de explicatie are radacini adanci in filozofia TCM. Pe baza lor s-au dezvoltat remedii folosind acupunctura, plantele medicinale, dieta si qigongului medical.
Fiecare dintre aceste terapii sunt efective in mare masura, insa cel mai spectaculos este tratatamentul cu ajutorul qigongului medical, care de multe ori seamana cu sedintele de exorcizare.

Din acest punct de vedere, practicile religioase crestine pot fi foarte benefice: rugaciunea, postul, exorcizarea, etc. insa modalitatea de tratament este de cele mai multe ori incomplet. Se pare ca anumite practici care se foloseau mai mult la inceputurile crestinismului sau in medicna isihasta (practicata in manastiri), cum ar fi plantele medicinale, anumite manipulari fizice de genul masajului sau presopuncturii (calcatul, trasul pe maini., etc), alte leacuri “babesti”, au fost parasite de biserica fie in favoarea dogmei, fie au fost neglijate sau calficate din ignoranta sau interes ingust drept pagane.